Veșmintele – Capitolul X - Khalil Gibran

Și țesătorul a spus: „Vorbește-ne despre veșminte.”
Iar el a răspuns:
Veșmintele voastre ascund mult din frumusețea voastră,
dar nu tăinuiesc ceea ce nu e frumos.
Și, deși căutați în haine libertatea intimității,
s-ar putea să găsiți în ele un ham și un lanț.
O, de-ați putea întâmpina soarele și vântul
cu mai multă piele la vedere și mai puține veșminte,
Căci suflarea vieții se află în lumina soarelui, iar mâna vieții, în vânt.
Unii dintre voi spun: „Vântul de miazănoapte
a țesut hainele pe care le purtăm.”

Dar rușinea i-a fost stativele de țesut,
iar slăbirea puterii trupului i-a fost firul.
Și, când lucrarea i-a fost gata, a râs în pădure.
Nu uitați că modestia este un scut împotriva privirii celui necurat.
Iar când cel necurat nu va mai fi, ce ar mai fi modestia,
dacă nu o cătușă și o întinare a minții?
Și nu uitați că pământul se bucură să vă simtă tălpile goale,
iar vânturile tânjesc să se joace cu părul vostru.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.