Câinele înţelept (extras din Nebunul – cântecele şi parabolele lui) - Khalil Gibran

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.
Din mijlocul grupului tocmai se ridicase
un motan mare, care pe un ton grav a spus:
“Fraţilor, rugaţi-vă; şi după ce vă veţi fi rugat o dată şi încă o dată,
cu toată încrederea, adevărat vă spun, va ploua cu şoareci.”

Câinele auzind asta a râs din toată inima şi s-a îndepărtat spunând:
“O, pisici oarbe şi nesăbuite, nu este scris
şi nu ne-a fost făcut cunoscut, nouă şi părinţilor noştri,
că după rugăciuni şi credinţă şi plângeri fierbinţi
nu plouă cu şoareci, ci cu oase.”*


*Interpretare Matei, 6-26-28: “Priviţi la păsările cerului care nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte.Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijndu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc şi nici nu torc.” Mai simplu spus, a te ruga vs a cerşi.



Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran