O viaţă trebuie să lase
semne adânci:
urmele pe unde ea
s-a dus şi de unde s-a întors
ridicându-şi corespondenţa
sau mutând furtunul
în grădină;
unde stătea
în faţa chiuvetei,
un loc uzat, bătătorit;
sub mâna ei, clanţa uşii
de-atâta frecat
a devenit albicioasă;
tivul pe care ea
obişnuia să-l pipăie
în întuneric
aproape a dispărut.
Lucrurile trebuie
să-i păstreze amintirea.
Drumul
unei vieţi trebuie să
rămână marcat;
trebuie să poarte cicatrice.
Şi când viaţa se opreşte,
un anumit spaţiu –
nu contează cât de mic –
trebuie să rămână zgârâiat
în urma marii parade
cauzatoare de pagube.
. . .Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele.
Distribuie: