O, Frate! Când eu am uitat - Kabir

O, Frate! Când eu am uitat, adevăratul meu
Guru mi-a arătat Calea.
Atunci am părăsit toate riturile și ceremoniile,
nu m-am mai îmbăiat în apă sfințită.
Atunci am învățat că singur eu eram nebun,
și toată lumea în afară de mine era sănătoasă; iar eu
tulburasem omenirea aceasta înțeleaptă.
Din clipa aceea n-am mai știut cum să mă
tăvălesc în praf făcând ascultare:
Nu bat clopotul de la temple,
Nu pun idolul pe tronul său,
Nu aduc jertfă de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifică trupul sunt
pe placul Domnului.
Când îți lepezi veșmintele și-ți ucizi simțurile,
nu-I faci plăcere Domnului.
Omul care e bun, care practică dreptatea,
care rămâne neclintit în mijlocul treburilor lumii,
care privește toate făpturile pământului
ca și cum ar fi el însuși,
Acela atinge Ființa Nemuritoare;
Dumnezeu adevărat e pururi cu dânsul.
Kabir spune: „Acela atinge Numele adevărat
ale cărui cuvinte sunt pure, și care-i
lipsit de orice mândrie sau închipuire.”


Traducere Stela Tinney

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Kabir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.