În trupul meu - Kabir

În trupul meu o lună strălucește, dar eu
nu pot s-o văd!
O lună și un soare strălucesc.
O tobă nicicând atinsă de mâini, dar care bate,
iar eu nu pot s-o aud!

Câtă vreme omul își face griji
Despre când va muri și ce-are el care-i al lui,
Tot ce face e nimic.

Când afecțiunea pentru făptura-eu și ce
posedă ea e moartă,
Atunci treaba Învățătorului e încheiată.

Restul muncii este să înveți:
Când ai învățat, munca s-a sfârșit.
Floarea de măr există pentru rod –
Când leagă rod, petalele cad ofilite.

Moscul este în lăuntrul cerbului, dar cerbul
nu știe despre el:
Rătăcește de colo colo în căutare de iarbă.



Traducere Stela Tinney

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Kabir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.