Noapte - Julio Cortázar

Am mâini negre în seara asta, inima mea transpirată
ca după ce mă lupt să uit cu centipedele fumului.

Totul a fost acolo, sticlele, nava,
nu știu dacă mă iubeau și dacă se așteptau să mă vadă.

În jurnalul întins pe pat, el spune întâlniri diplomatice,
o sângerare exploratorie, îl bate cu bucurie în patru seturi.

O pădure înaltă înconjoară această casă în centrul orașului,
știu, simt că un om orb moare în apropiere.

Soția mea urcă în jos și în jos o scară mică
ca un căpitan de navă care nu înțelege stelele.

Există o ceașcă de lapte, ziare, ora unsprezece pe timp de noapte.
În afara se pare că o mulțime de cai se apropie de fereastra din spatele meu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Julio Cortázar