Stă așezat pe un pin căzut.
Printre balansarea copacilor, observă oglindirea
sferei de aluminiu
care încununează turnul ascuțit al Pavilionului Canceroșilor.*
Simbol dificil
- sfera.
Omul coboară privirea. Împrejurimile sale sunt mai blânde:
petalele „Florilor de foc”** par să se crape în verdeața ierbii,
o insectă care nu s-ar vedea dacă nu ar fi atât de albastră,
își forează cuibul într-o zadă. La fel și, fluturii.
Nu-i nici o pasăre, ci doar iluzia unei posibile furtuni.
Este timpul instabil dintre anotimpuri.
Dar acum soarele curge pe razele ce se pierd în humus.
Un fascicul nu se pierde,
ci străpunge un mic ochi de ploaie.
Băltoaca străfulgeră, și următoarea rădăcină de pin se vaporizează.
De asemenea,
dispare complet și-un iepure alb care evadează din centrul
apei scânteietoare.
Așteptându-l și nemainevăzându-l, omul întreabă:
,,Ce se întâmplă dacă lumina l-a dus pe altă planetă,
iar iepurele, deja un animal dintr-o altă substanță, aleargă fericit
fără să fi experimentat capcana, cuțitul, pușca, vulpea,
boala sau un altă cauză
a morții?''
(„O, Doamne, nu vreau să fug de moarte, ci de
cauzele sale teribile”)
Ea nu-i înțelegătoare cu cei din în jurul său.
Vântul vremii instabile coboară violent.
traducere - g.Cristea
Notă*
Pavilionul Canceroșilor - Romanul scris de Alexandr Soljeniţîn a apărut în Franţa, la editura Juillard, în 1968. În 1970, Academia Suedeză i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură lui Soljeniţîn, datorită acestui roman, cu motivarea: „pentru forţa etică cu care a urmat tradiţiile esenţiale ale literaturii ruse.”
,,Florilor de Foc'' - se referă la florile ciulinilor care, conform tradițiilor populare, videcă tumorile. Sintagmă regăsită în roman.
José Watanabe Varas ( Trujillo , 17 martie ca cum 1945 - Lima , 25 din aprilie ca și 2007 ), a fost un renumit poet din Peru.
Watanabe a avut o copilărie foarte săracă, părinții lui au lucrat ca țărani la o plantație de zahăr din nordul țării până când soarta le-a surâs: au câștigat la loteria din Lima și Callao și au călătorit la Trujillo, capitala provinciei. Apoi, José a migrat la Lima pentru a urma studii superioare, dar amintirea lui Laredo va rămâne mereu în memoria sa, motiv pentru care multe dintre poeziile sale sunt amplasate spațial acolo, un Laredo care astăzi există doar, cu cele patru străzi ale sale, în imaginarul creat de poetul.
Numit și poetul înțelept, Watanabe caută să transcendă în poezia sa. De la tatăl său , el nu numai că a învățat controlul manifestărilor emoționale, pe care el le numește reținere ; dar și, mai ales, forma poetică a haiku-ului , cea mai reușită expresie a privirii estice a lumii care, de-a lungul căilor Budismului Zen și Taoismului , caută natura pură și reală care își radiază misterul în fiecare observație.
Hombre adentrado en el bosque
por Jose Watanabe
Está sentado sobre un pino caído.
Entre el balanceo de los árboles observa el espejear
de la esfera de aluminio
que corona la torre puntiaguda del Pabellón del Cáncer.
Difícil símbolo
la esfera.
El hombre baja la mirada. Su alrededor es más amable:
los pétalos de la 'Cati en Llamas' parecen crepitar en el verdor
de la yerba,
un insecto que sería avista si no fuera tan azul
taladra su nido en un alerce. Y también mariposas.
No hay pájaros, tal vez el indicio de una posible tormenta.
Es el inestable tiempo de entre estaciones.
Pero ahora es el sol bajando en haces que se pierden el el humus.
Un haz no se pierde,
incide en un pequeño charco de lluvia.
El charco refulge y la raíz próxima de un pino se esfuma.
Y asimismo
y completamente
desaparece un conejo blanco que de huida salta al centro del
agua fulgurante.
Y esperándolo y no viéndolo más, el hombre pregunta:
'¿Y si la luz lo ha llevado a otro planeta
y el conejo, ya animal de otra sustancia, corre contento
sin haber padecido el rigor de trampa, cuchillo, escopeta, zorro,
enfermedad u otro modo
de la muerte?'
('Oh Señor, no es de la muerte que quiero huir sino de sus
terribles modos')
Ya no es amable su alrededor.
El viento del tiempo inestable desciende violento.
Distribuie: