Cântec nocturn - José Ángel Buesa

Asemeni câinelui, pe lângă patul tău,
stă ghemuită inima-mi.
Și noapte după noapte,
își plânge tăcerile-n șoapte
și-ndură nedrept surghiunul său.
Trăiește. Și nu contează c-o separă
piciorul tău firav și crud.
Acolo, unde-i umbră,
a amuțit și glasul iubirii ce te cheamă,
ca nu cumva să te trezească.
Noapte de noapte, pân' la ivit de zori,
oftează, geme și tristă-i în exilul său.
Tu n-ai să știi și nimeni, niciodată,
C-asemeni câinelui, pe lângă patul tău,
inima-mi tristă încă-așteaptă.

traducere - g.Cristea

Canción nocturna

A los pies de tu cama, como un perro,
se echó mi corazón.
Noche tras noche
gime calladamente su reproche
y sufre injustamente su destierro.
Allí está. Nada importa que lo aparte
tu pie pequeño y cruel.
Allí, en la sombra,
calla el grito de amor con que te nombra,
para no despertarte.
Noche tras noche, hasta que llega el día,
gime un reproche y sufre su destierro.
Tú no lo sabes, nadie lo sabría.
Y a los pies de tu cama, como un perro,
mi corazón espera todavía.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: José Ángel Buesa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.