Vocația de-a fi - Jorge Guillén

O dimineață.
Mirosul de furtună și rouă crește-n față.

Râvnește spații
Virgin, un vânt aparte străin de respirații,

În timp ce iarba,
Abia acum ivită din luturi, încă oarbă,

Gătită-n verde
Copilăresc, pe câmpul care sub har se pierde,

Împinge-aici
La limita extremă vocația de-a fi.


Traducere – Ștefan Aug. Doinaș și Andrei Ionescu
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Guillén



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.