Niște cai - Jorge Guillén

Păroși, atât de jalnic naturali,
Cu coamele lor lungi și nemișcate,
Lipsiți de grație, pe măsurate
Pășuni supuși, păscând sub portocali,

Văd niște cai. Așa cum stau, egali,
Nu par uimiți: ființe-n veci legate
De iarbă. Liberi, fără libertate.
Rămân în pacea lor: sunt vegetali.

Atât de-activ destin sleiește-n suflet,
Pupila visând umbre-și trece veghea:
Sporind asistă-al cerului răsuflet

– Apropiat de tot ce viețuiește-i
Ascuns doar patrupedelor – urechea.
Sus, parcă supraomenești. Privește-i.


Traducere – Ștefan Aug. Doinaș și Andrei Ionescu
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Guillén



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.