De ce-am râs astă seară? Cine-ar şti?
Nici Dumnezeu, nici Demonii n-au cum
Să dea răspuns din rai sau iadul gri.
Spre inimă deci mă întorc acum.
O, inimă! Noi suntem singuri, trişti;
De ce-am râs oare? O, ce chin duşman!
O, Întuneric! Gem, căci tu exişti,
Rai, iad şi inimă întreb în van.
De ce am râs? Fiinţa o râvnesc
Ca fericirea ei s-o simt plenar;
Da-n noaptea asta lumea părăsesc,
Căci tot ce-i aparţine văd neclar;
Vers, Faimă, Frumuseţe te vrăjesc,
Dar Moartea-i scopul Vieţii-n mod firesc.
Distribuie: