Sonetul - Johann Wolfgang von Goethe

E-o sfântă datorie căutarea
De forme noi, și asta ți se cere:
Dar poți, ca noi, să judeci în tăcere,
Și pas cu pas să-ți drămuiești mișcarea.

Căci îngrădirea însăși, când e-n stare-a
Supune spiritele, dă plăcere;
Și opera-i deplină și-n putere
Când îți alină-n sine însetarea.

Și eu aș vrea-n artistice sonete
Să fac plin de-ndrăzneală dintr-o dată
Tot ce-i mai bun în mine să exulte;

Dar nu prea știu să tai cu gesturi nete
Din lemnu-ntreg o singură bucată,
Și sunt silit s-o fac lipind mai multe.




Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.