Nu jeliți singurătatea - Johann Wolfgang von Goethe

Nu jeliți singurătatea
Nopții! nu: ea va-mplini,
Frumoaselor, bunătatea
Mâinilor de-a se-ntâlni.

Cum, în dorul jumătății,
Femeia-și află bărbat,
Noaptea-i jumătatea vieții,
Darul ei cel mai curat.

Fiecare zi retează
Zilnicele bucurii;
O suporți, căci te distrează,
Însă n-ai vrea s-o reții.

Dar când fluturii-n sclipirea
Lămpii se consumă, puri,
Și când gluma și iubirea
Trec din gură alte guri;

Când flăcăul se grăbește,
Flușturatic, plin de foc,
Spre-un mic dar ce-l ispitește
Cu șăgalnicul său joc;

Când privighetori sub lună-și
Varsă trilul drăgăstos
Ce captivilor le sună
Ca un ah! duios;

Cum asculți plin de speranță
Clopotul care pe văi
Bate-n calm și siguranță
Douăsprezece bătăi!

De aceea tu din vinul
Zilei lungi puțin să bei:
Orice zi își are chinul
Și-orice noapte vraja ei.


Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.