Noaptea - Johann Wolfgang von Goethe

Cu plăcere las coliba,
Pe iubita mea o las,
Şi în codrul stins prind clipa
Să mă plimb cu moale pas.
Luna prin stejari coboară,
Vin zefirii mai întîi
Şi mestecenii presară
Peste noapte dulci tămîi.



Inima, o, cum tresare
Cînd prin suflet trec fiori
De prin tufele-n răcoare!
Dulce noapte de splendori!
Ce extaz! Ce bucurie!
Totuşi, sfinte cer, aşa
Nopţi eu ţi-aş lăsa şi-o mie,
Una draga de mi-ar da.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.