Frunzulițe, flori... - Johann Wolfgang von Goethe

Frunzulițe, flori, puzderii,
Să mă mângâie vin, blând,
Tineri zei ai primăverii-n
Lanț aerian zburând.

Zefir aripile-și prindă,
Să-i tresalte-n sân, vioi,
Mulțumită, la oglindă
Draga mea s-o duce-apoi,

Trandafirii s-o îmbrace,
Căci ea-i trandafir divin;
Un sărut, atât mi-ar place,
Și m-ar răsplăti deplin.

Să sfințești pornirea vie,
Soartă, pentru ani în șir!
Viața dragostei nu fie
Cât a unui trandafir!

Mâna-ntinde, fată dragă,
Care simți ca mine, și
Lanțul dulce ce ne leagă
Lanț de trandafir n-o fi!


Traducere A. Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.