Fericită nostalgie - Johann Wolfgang von Goethe

La-nțelepți doar spune-o tare,
Căci mulțimea-n râs pufnește,
Vreau să cânt ființa care
Moartea-n flăcări și-o dorește.

În reci ore de iubire,
Martori mărturiei tale,
Simți o stranie pornire
Când clipesc făclii domoale.

Nu mai stai cuprins de două
Brațe-n umbra nopții mare,
Și te-apucă o poftă nouă
De-o mai naltă-mpreunare.

Nu sunt zări să te rețină,
Vii înaripat, vrăjit,
Și-astfel, lacom de lumină,
Ești un fluture scrumit.

Și cât timp nu-nveți atât:
Mori și te preschimbă!
Ești doar oaspete-amărât
Într-o lume strâmbă.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.