O, Doamne Sfânt, Izvor Etern de Viaţă şi Lumină,
Miracol Nepătruns, de-a noastră minte mărginită,
Mister nedesluşit şi tainic, a cărei balanţă-nclină
Spre infinitul veşnic al puterii-n forţa cea Divină,
Aşa ai fost şi în etern vei fi în gloria nemărginită
Şi-n veşnicia Universului, mărirea va fi neclintită!
Fiinţă nepătrunsă-n planuri în opera Ta creatoare,
Tu-atunci când zici se face, şi numai prin Cuvânt
De porunceşti, îndată ia fiinţă inestimabila lucrare
Ce-n spaţiu şi în timp îşi reia locul prin grandoare,
Mărturisindu-Te ca Arhitect şi Creator Preasfânt,
Expunând atâtea mari minuni, privite pe pământ!
O, Tu, cel ce deţii misterul creării vieţii din neant,
Singurul Stăpân al veşniciei fără-nceput şi sfârşit,
Privind la-atotştiinţa Ta, îmi pare-un gând gigant
De a pătrunde în enigma, nucleului divin frapant,
Şi-a cugeta la Ea observ că spiritul, devine umilit
Şi-n faţa Maiestăţii Tale, gândirea-mi că s-a ofilit!
În vasta-ntindere Universală a lumilor deja create,
În cosmosul cel triumfal, cu sori, şi cu sisteme vii,
Străbate forţa Ta supremă, prin legi clare aşezate,
Care-n veci să dăinuiască pe principii de dreptate,
Demonstrându-se-n cohorta, atâtor mii de galaxii
Ce toate îşi au existenţa, vorbindu-ne de veşnicii!
O, Infinitate Maiestuoasă, sublimă şi Necunoscută
Ce în limbajul omenesc, nu e cuvântul de-ndestul,
De-a Te numi-n prerogative,... pentru-a fi umplută
Măreţia şi puterea, ce strălucesc din opera făcută,
În faţa Ei, mă văd un fir de colb care pluteşte nul
În imensitatea spaţiului, din nesfârşitul în gol, sul!
Spiritul meu e-aşa de mic în încercarea de a tinde
Să afle cât mai mult, din minunile mari, creatoare,
Ce mă uimesc când meditez că nu le pot cuprinde
În frumuseţea lor desăvârşită ce veşnic se întinde
În Universul cel superb, plin de sfânta Ta lucrare
Cu sori strălucitori şi cu sisteme mii în nuanţare!
O, Doamne Sfânt, Creator Desăvârşit al armoniei,
Ce-n Universul fără margini, Tu legile-ai orânduit!
Pentru fluida linişte-a măririi-ai lăsat zorii bucuriei
Să-Ţi cânte, în gloria eternă, pe plaiurile veşniciei,
Căci mare eşti prin preştiinţă în tot ce ai binevoit
Ca măreţia şi puterea s-anunţe slava-n ce-ai zidit!
În faţa Ta, Nemărginită-Nţelepciune, mă proştern!
Micimea minţii mele, se pleacă-n scumpă adorare,
Îngenunchez, şi-n rugăciune, gândurile îmi aştern
Recunoscând că sunt făptura Ta şi-ai drept patern
Asupra-mi; prin creaţie întâi, şi prin răscumpărare
Prin Jertfa de la Calvar, cu-a Ei putere salvatoare!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Toate spre gloria lui Dumnezeu care ne-a răscumpărat din blestemul păcatului prin iubirea Sa în jertfa Fiului Său, Mântuitorul!
Duverna (autor) sâmbătă, 03 octombrie 2015
Versuri frumoase, ganduri profunde,
tudor miercuri, 30 septembrie 2015
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: