Pământ negru, în asfinţit... - Iulian Vesper

Ţărani scunzi, în zile prelungi, ară un pământ nesfârşit
până vor da de-un cer împietrit
unde cuţitul plugului să spintece-n două
zorile muncii rodnice, nouă.

Ara-vor câmpurile de la Răsărit la Apus.
Brazdele-or fi drumuri pentru vieţile noastre,
pentru glotaşii ce-au dus
legenda pământului sub tâmple albastre.

Îngerii transcriu cromolitografii cu cărbune
pentru neştiuta satelor rugăciune
întârziind cu veacuri sub pământ
surâsul trist al celor ce nu sunt.

Numai fumul hogeagurilor va mai cere
iertare pentru plugarii răsăritului azurat.
Copiii cresc în tăcere
o inimă ca un sat.“

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Iulian Vesper



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.