Poezii despre Iubire:

De mi-aș permite ca să uit de dor
Și-aș încerca să mă despart de vise
Aș fi ca zburătoarea fără zbor,
Ca versuri ce n-or fi vreodată scrise.

Astăzi, marea-i ca safirul,
cu reflexe de topaz,
soarele discret răsare
şi-o sarută în extaz.

Corabia selenară
printre nori pluteşte
oare încotro se-ndreaptă,
și cine vâsleşte?

M-am zbătut întreaga noapte
Ca un om bătut de friguri
Până când în zori, departe,
S-auziră cucuriguri.

Iubirea mea nu-i căprioară blândă...
E ca leoaica tânără, flămândă,
Ce trebuie tot timpul să-și hrănească
Instinctul de-a vâna ca să trăiască!

Soţiei mele Vera.

De unde-apari, femeie, când zidu-mi se prăvale?
Nu mi-ai răspuns odată şi eu nu îmi răspund...

Când răsare doamna lună
Stelele le-adun în mână
Şi la vremea pentru cină,
Văd sub streşini o lumină.

Îmi doresc nespus
- tu să înţelegi
că te-am aşteptat
luni şi ani întregi.

Iar îmi cresc
rădăcinile pe dinăuntru
ca nişte liane încâlcite
care-mi străpung jumatea de cer

Adesea, când stau şi cuget

Adesea, când stau şi cuget
La câte Doamne, ai creat