Poezii despre Iubire:

Să nu mă-ntrebi dacă mă leagă clipa
Cu tainele albastre de-nceput.
Nu vreau să știi, prea tare m-a durut.
Dacă mai zbor redecorez aripa.

Te-ai izolat în inima pădurii
și ți-ai clădit din amintiri un scut
în fața unui unui vis necunoscut,
fidel iubirii și supus naturii.

Cu tine-s împlinit, nu mint,
Tu ești iubirea mult visată
Ieșirea mea din labirint
Spre dragostea adevărată.

Lasă-mi
O părere de nor
Să-mi odihnesc gândul

Pe marea în furtună
Fragilul vas
Izbit perpetuu
De valul îndoielii

Mă resemnez cu-apusul
Când să răsar aș vrea
Tu mi-ești acum opusul
Deși te-aș vrea a mea.

Nu vreau nimica de la tine
Decat sa stii ca te iubesc;
Danseaza sangele in vine
De cate ori te intalnesc.

Povestea lui n-a fost nicicând cântată,
fiind prea tristă pentr-acele vremi
în care bieții trubaduri boemi
aveau o libertate limitată.

Îți râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ți mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu … vrei să știi adevărul.

Pe valul dorului de cântec
Îmi întâlnesc senin strămoșii,
Iar seara-n parcuri se învârte
În dansul vechi cu frunze roșii.