Poezii despre Iubire:

Povestea lui n-a fost nicicând cântată,
fiind prea tristă pentr-acele vremi
în care bieții trubaduri boemi
aveau o libertate limitată.

Îți râd trandafirii-n fereastră,
iar Soarele-ți mângâie părul,
o pasăre cântă, măiastră,
iar tu … vrei să știi adevărul.

Pe valul dorului de cântec
Îmi întâlnesc senin strămoșii,
Iar seara-n parcuri se învârte
În dansul vechi cu frunze roșii.

Te simt prea singură, și-mi pare rău
că viața ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.

Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea să mă cheme.

Spune-mi că mă iubești!
Sau, cel puțin, vei încerca...

Ochii se săturau de priviri goale,

De cand martiala tacere
Te-a promovat slujitor,
Un spectru diform de durere
Ma fulgera-n noapte si zori.

Drum bun dragul meu,
Cu tine-n gând voi fi mereu,
Inima va bate în suspine
Căci nu va mai fi lângă tine!

Ai alergat ca armasarul,
De viata grea nu ti-a pasat
Caci ai primit din ceruri harul
De-a deveni ce esti:barbat.

În picurări de stele și de cântec
Ce-mi erodează și-mi zidesc ființa
Mă scutur din versete de descântec
Ca să aud cum plânge Miorița.