Poezii despre Iubire:

Seară de septembre, parfumată
De căderea frunzelor pe-alei,
Ai venit, frumoaso, ca şi altădată
Şi-ai adus pe boltă nouri grei.

Paşii timpului se pierd pe coridoare,
Somnul a-ncetat de mult să-mi dea târcoale.
Nişte file zac pe masă,-n aşteptare,
Lângă vaza cu flori artificiale.

Iubire cruda,foc strain,
Aducatoare de suspin,
De ce-ai venit in viata mea
Si vrei sa fii regina-n ea?

(imitație de stil Ion Minulescu)


În seara-n care te-am pierdut -

Mi-e dor,mi-dor nebun de tine,
De ochii tai cu-a lor lumine;
Mi-e dor de paru-ti incretit
Cu straluciri de antracit,

Bezna mi-a șoptit cu glasul:
„Încotro te duci, voinice?
Ogoiește-oleacă pasul
Și oprește-te pe-aice.

De câte ori plouă,
În suflet e veche și totuși e nouă
Acea stare care,
Mă face de dor să cad în visare!

Privirea mea tot orizontul l-a cuprins –
Eu nu mai ştiu nimic de tine, nu mai ştiu…
Caişii noştri-au înflorit, apoi au nins,
Nu mai puteau s-aştepte, e deja târziu,

Am visat singurătatea
Ce-și deschise hăul gurii
Să-mi înhațe libertatea
Ca pe dulcele fripturii.

Craiul Nou păși cu stângul
Și dârjaua pe spinare
Trecând scaiul și părângul
De pe căi strălucitoare.