Poezii despre Iubire:

Mă trezesc și aștept ca să vină
Zori de zori să se-nfoaie din mugur
Rourat cu bobi vii de lumină
Ca și slove aprinse în rugă.

Au plecat păsările migratoare
Să ciugulească din trupuri umane,
Părăsite de sentimente, de trăiri, de emoții,
Pe plajele virgine...

Navigând pe-un ocean de vise,
Mă gândesc la coşmaruri aprinse,
Pe frunte îmi trec sudorii uitării
Ce-mi împing corbia putredă pe plaja chemării.

Înmuguresc în orice seară
Slovele încă tremurânde
Ca basmele să se perinde
Din primăvară-n primăvară.

- Ca un espresso tare e noaptea lângă tine
Și nu-mi ajunge-o ceașcă, îmi pare prea puțin,
Dă-mi o carafă-ntreagă, temperament sangvin
Am, doar mă ştii, iubito, şi pofta mi-o-ntreține

Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poatǎ-ncinge, nici trup s-o poatǎ lua,
Din manuscrisul nopții stǎ toatǎ sǎ se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da…

degeaba mai întinzi palmele
în curând se va lăsa întunericul
iar fluturii nu vor mai putea zbura
nu au dobândit calitatea de licurici

S-a 'ngrămădit simţirea într-un ou
Şi orbii au plecat la vânătoare,
Sub talpa lor se-aude alt ecou,
Iar cerul s-a deschis ca o vâltoare.

Coapsele tale frumoaso freamătă dincolo
de infinit alb cu sens giratoriu sărut dizol
vat din floare-n floare tăcerea erotizată se
precipită spre centrul poemului acolo unde

În cupe de cristal stă cerul,
Nebotezaţi când ne'ntrupăm,
Albastră-i lacrima şi dorul
Pe veci în suflet îl purtăm.