Poezii despre Iubire:

Iubirea nu priveste spre trecut
Si niciodata nu-i razbunatoare
In piept ea straluceste ca un soare
Iubirea-i cel mai valoros avut.

Să nu mă cerţi, iubitule, că plâng!
Mi-au înflorit caişii pe retină
Şi lacrimile strânse-n pumnul stâng
Bătătoresc cărarea spre lumină.

Când ne simţim străini şi goi,
De ce să osândim trecutul?
Puterea lumii stă în noi,
De când e cerul şi pământul...

Am băut astăzi o bere cu Luna
Şi-am povestit amândoi ce ştiam -
Eu îi dădeam cu iubirea întruna
Şi-apoi plângeam…

Iubind, mi-am pierdut viaţa, destinul ce-l aveam,
Iubind, mi-am pus credinţă: mereu că să te am,
Iubind, mi-am şters trecutul şi nu-l mai reîntorc,
Iubind, am distrus timpul, cu cer, pămînt şi tot.

Scriu
ca
şi
când

Ţi-am sculptat în bob de rouă
sufletul şi trupul pe din două

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Eu plec acum, iubito, dar am să mă întorc;
Îţi dau şi-o explicaţie, dar nu-mi găsesc vreo scuză:
Din suflet tot veninul, acum, eu vreau să-l storc,
Curat să vin la tine din nou, ca la o muză.

Te-aştept să vii la ceas de seară
Când bolta-şi pune voalul cu văpăi
Iar licuricii se trezesc şi zboară
Prin florile-adormite de prin văi.

Înstrăinaţi de gânduri de prisos,
De îndoieli născute dintr-o teamă
Ce poartă-n ea trecutul ca o dramă
Nehotărâţi, zburăm privind în jos.