Poezii despre Iubire:

Scurte, ploile de vară
Trec prin suflete -
Vor să-mbibe cu povară
Inimile umede…

Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată,
Erai ca aerul pe care-l respiram
Ca plaja pentru marea-nvolburată
Sau frunzele pentru-nverzitul ram.

Când inima-mi de dor nebună
Răpusă-i pe al dragoste-i altar
Eu trupu-ţi de mătase şi de jar
Din setea de iubire-l sărut sub clar de lună

M-ai mângâiat,copilă, şi-n urma ta durerea
Mi-a sărutat obrajii, m-a sărutat cu dor,
Dorinţe pătimaşe-mi întunecă vederea
Te caut cu speranţa … în braţele-ţi să mor.

E rece patul fără tine...
E tristă noaptea şi pe cer
Nici stelele nu mai scânteie
Strigându-ţi numele, FEMEIE,

Ce dificil e când iubeşti ce nu este al tău
Şi este greu nimic tu să nu spui,
Ca vulpea care fură, să te ascunzi mereu,
Şi într-un târziu, rămâi al nimănui.

*coloana sonoră a iubirii*


nu întreba a ce miroase sufletul meu

Iubirea-i o culoare roșu-aprins,
Un sentiment sublim, de neînvins,
Ea crede, iartă și nădăjduiește
Coloane către infinit clădește.

Iubirea-i flacara divina;
Prin ea traiesti.
Esti fericit si in rutina
Daca iubesti.

Un curcubeu de amintiri
Se strange lin sub fruntea ta;
Fiorul vesnicei iubiri
Te-a inrolat in oastea sa