Poezii despre Iubire:

Nu mai iubesc fapturi de lut-
lluzii si desertaciune;
Ma-ntorc in focul cel stiut
Supranumit Intelepciune.

Un vis tulburător, cumplit,
M-a fermecat și m-a-ngrozit.
Mai văd frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.

Lumina ce apare la orizontul vieţii
ne este călăuză, în timp, către apus.

În tinereţea noastră ne place asfinţitul

In this everlasting short oh story,
Where my legs don't walk no more,
As I step the leaves in the ocean of the Berry,
Confused, I decline to climb the shore,

Ştiu departe doi ochi verzi
De te uiţi în ei te pierzi
Şi cu firea şi privirea...
Care le este menirea ?

Ma mangaie din nou iubirea
Ca nu cumva sa uit ca sunt
Copil al ei pe-acest pamant
Cu duhul,trupul si simtirea.

Dependent de tine
Sunt,ca de cafeaua
Care-mi face bine-
Asta e beleaua.

Eu o iubesc.Definitiv si tandru
Cum stie a iubi doar Alecsandru.
Nu-mi pasa ce emit gurile rele
Nascocitoare,numai de belele.

De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima,
Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească patima !...
Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte,
Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte,

Cânt iară depărtarea şi sufletu-ţi senin,
De tine şi văzduhul
Mereu este prea plin.