De-aş fi fost ’n-această lume
O! Un trubadur al pribegiei
Cu-o liră-n culmea veseliei,
Aş fi fost mare, cu un nume
Golit însă, de-orice renume
Pe calea sfântă, a veşniciei.
De-aş fi fost, în largul lumii
Cântând pe rimele-armoniei
Ce-adună laurii... mândriei
Păşind peste ţărâna humii,
M-aş fi stins, ca şi cărbunii
Pe calea sfântă, a veşniciei.
Şi de-aş fi fost mare-orator
Mulţimile să strâng la mine
În adunări de farmec pline,
Să le vorbesc pe placul lor
Dar făr-avea,-un Mântuitor,
Pierdut aş fi fost în suspine.
Şi n-aş fi fost nimic sub soare
În viaţa mea sub harul sfânt,
Sub Jertfa-n Noul legământ
În lumea aceasta trecătoare,
Chiar dacă Jertfa salvatoare
A luminat pe-acest pământ!
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: