Îţi sunt pământ, îmi eşti locuitor

sâmbătă, 21 mai 2016

- Ne-ntoarcem la geneză uneori,
Iubirea mea cu ochi de vânt şi soare,
Pe vremea când agnostice culori
Se contopeau născând din cer o mare.

În timpul când urmam intuitiv
Destinul gri şi ascundeam sub gene
Pământul ca pe-un termen relativ
Sub greutatea marilor troiene.

Nici nu visam cât de aproape eşti,
Era de-ajuns să-ţi simt în mine paşii
Trecând uşor pe file de poveşti
Pe care nu le-au prevestit mayașii.

- Pământul tău fierbinte adăpost
Mi-a oferit. Ne-ntoarcem la geneză,
Străbatem amintiri prin care-am fost
Iniţiaţi, dar altă ipoteză

N-am căutat, când fructul dulce-amar
Mi-a colorat, iubito, prima seară,
Primeam cu bucurie acest dar
Şi mă-ntrebam e trupul tău Sahară

De arzi ca lavă-n mâna mea, de-atunci,
Dac-ai fi lut aş vrea să fiu olarul
Să modelez o tablă cu porunci,
Iar ceasul să-şi întoarcă minutarul.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.