Dacǎ nu te osteneşti
Prea tare,
Domnˋ Cutare,
Sǎ-nţelegi tot ce cunoşti,
O sǎ ȋţi dezvolţi un creier
Care,
Fǎrǎ a bǎga de seamǎ,
Singur o sǎ ȋşi creeze
Funcţia de a uita.
Cǎ doar el trece-n reviste
Cele breze
Şi poveşti de vodevil,
Toate-n realitǎţi bizare,
Reţinȃnd ce e util.
Dar utilul ǎsta, oare,
Este cum ar trebui?
Ori şi el e deformat
Ca poveşti cu şmecherii?
Ȋţi aduci aminte, totuşi,
Ce spunea Ţuţea, amabil,
Despre un Emil Cioran?
Cǎ el este de poveste
Fiindcǎ-i mistic incurabil
Cǎruia-i trecu prin minte,
Apriorii,
Cǎ un adevǎr, cȃt este,
E supus şi el erorii.
vezi mai multe poezii de: samoila
Detalii poezie:
Distribuie pe: