Ciotul acesta învechit de ploi,
La cumpăna vânturilor seci,
Ciotul acesta stingher
Pe fruntea unui stei,
Unde se cuprind în brațe două drumuri,
Când de-a curmezișul peste ele treci;
Ciotul acesta unde poposesc
Pe creștetul lui
Când câte-o pajură, când câte-un vultur șui,
Ciotul acesta tocit de buzele bătrânilor.
Mângâiat de fulgere;
Care stă de vorbă cu trăznetele din cer
Și e lustruit de atâtea priviri,
Ciotul acesta cioplit din lemn de arțar,
Tare ca fierul, ba chiar şi mai tare
Ca fierul cel mai rar,
Ciotul acesta neclintit şi mut,
Mă opresc şi-l sărut.
În chipul lui îmbătrânit,
Cum de n-ai ghicit,
Că-ți surâde blând şi iertător
El, singurul țăran împărat,
Pe care poporul l-a împovărat,
Ce peceți de Domn
Cum glăsuiește în paginile ei istoria,
E Horia.
Distribuie: