Stau tot mai singur - Ion Șiugariu

lui Ion Frunzetti

În neagra, făr de sfârşit poveste
Stau tot mai singur, gârbovit în mine.
Doar dorul după forme cristaline
Mă poartă seara peste culmi agreste

Spre larguri fără margini, mai senine,
Rătăcitoare păsări zboară peste
Înalte, de lumină ninse, creste
Şi se tot pierd pe albele coline

Şi totuşi, printre jucării mărunte
Nepământeanul cânt de lut şi soare
E clar ca dimineţile de munte

Şi albă, printre lucruri trecătoare
De-a pururea, iubirea ta e punte
Spre pure simetrii nemuritoare...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ion Șiugariu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.