Pădurile, gorunii - Ion Șiugariu

Nu pot uita pădurile, gorunii,
Înalţii, fraţii mei de cruce!
La umbra lor, să mor m-aş duce
Când ninge străveziu omătul lunii
Şi blândele, tăcute căprioare
Sfioasele surori în luminişuri
La fiece mişcare din tufişuri
Cu botu-n sus, ascultă temătoare

Apoi, acele dimineţi prelinse
Ca o mătase albă şi subţire.
Le sunt pe veci pierdutul mire,
Cu braţele spre depărtări întinse...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ion Șiugariu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.