Necredincioasei - Ion Pillat

Copil, aprindeam lumânări de ceară,
Mă-nchinăm cântând la icoane sfinte
Şi păşind simţeam că-mi merge alături
Mântuitorul.

Ca băiat visai de Sakya Muni: zile
Nemişcat stăteam recitînd cuvântu-i
Şi basmul lui Jizo şi vechea poveste-a
Fecioarei Kwanon.

Ca flăcău zărit-am Centauri o noapte,
Mai albi ca lumina lunii prin ramuri.
Frăţie legai cu neamul sălbatic
Şi zeii păgâni.

Apoi mi-am fost singur tovarăş şi lege,
Dorinţa dintâi şi visul din urmă.
Orbiseră ochii-mi ţintiţi de-a pururi
În sufletu-mi trist.

Dar azi mi se cern credinţele moarte.
Se scutură, pier ca frunzele toamnei,
Căci tu mi-ai ieşit în cale, tăcută,
Necredincioaso!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.