Juruirea - Ion Pillat

Și dacă-a fost Sfântă-Măria cea mică,
Să meargă la hram cu toți se ridică.


Și dacă-a fost ziua de toamnă senină,
Când urcă Negoiul pe zări de lumină,


Pe la drumul cu plopii foșnind frunza rară,
Părinții Măriei porniră în țară.


Fetița-n căruță ședea între ei -
Ca apa de șipot erau ochii ei.


Trecură o vale, și două, și șapte...
E noapte, și cerul e calea de lapte


Pe care se duce car mare și-oier -
Ioachime, schitul nu e nicăieri.


Zadarnic ceri drumul pierdut, la o stână.
Fetița adoarme cu capul pe mână,


Și maică-sa țolul îl trage pe ea -
Maria acolo sfânt vis că visa.


Și, iată, prin frasini răsare lin luna...
Argintul din vis se lasă ca bruma.


Un schit se vestește, nou-nou, din pământ,
Ca Sfânta-Maria să-i fie hram sfânt...


Și cum calcă fata cu frică-n altar,
În cer sună buciume peste hotar.


Și cum se închină smerit la icoane,
Toți îngerii Domnului cântă în strane,

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.