Iazul - Ion Pillat

Mă uit la cer prin gene lungi de stuf;
Ridic, în zori, un dâmb ca o sprânceană:
Sunt ochiul mort în ziua cu zăduf
Şi ochiul viu în seara pământeană.

Când raţele sălbatice cad stol
Şi fâşâind prin trestii se strecoară,
Se-aprinde dorul lunii pe-al meu gol
Şi plopii se sărută lângă moară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.