Mioritică - Ion Horea

Tunzi oile numai atunci când schimbă
un zeu de sus cântarul lui ceresc.
Atunci prin lână foarfeca se plimbă
și ploi mai calde cheagu-și pregătesc.

Se sperie-ntre ele, fug din strungă,
berbecii parcă nici nu le mai vor,
le amiroase, stau să le împungă,
străini în toată-mpărăția lor.

Nu-i timpul, știu, de-mperecheri și joacă,
sămânța lor așteaptă întomnări.
În turma lor sunt duși la altă troacă
și iarba crudă-i gâdilă la nări.

Apoi, târziu, pe miriști cu trifoiuri,
se bagă ei în turmă, într-un rut,
și turma toată strânsă după soiuri
primește harul ei de la-nceput.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ion Horea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.