Sărbătoarea neagră - Ion Caraion

Prin parc erau oameni spânzurați.
Frunzelor, din ce cântec sunați?

Vasta luminii dimineață
clănțănea pe șăi în ceață,

cu gingii de cauciuc.
Ecouri de ouă de cuc.

De duminica Tomii,
copacul din fereastră se uita la fotografia fantomii.

Timpul a căzut de pe cal.
Pieriseră toți sticleții la un bal.

Toți. Și numai penele,
moțăiau, stricându-mi desenele.

Uitându-se-n parc, uitându-se-n gol,
roua semăna a nămol.

Luna își pierdu peruca pe prund.
A mai fost brațul rotund

al pâinii și...

Se prepară un psalm
calm, calm.

Ecou și spațiu. Atât.
De-acum să nu vă fie urât!

...și morții părură-ngroziți.

Umbrelor, din ce scorburi vorbiți?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.