Merse. Merse. Merse - Ion Caraion

Merse. Merse. Merse.

Bătură averse.
Fulgeră. Ninse
de mai multe ori.
Pe oase. Pe gură.
Pe flori.

Galaxiile trecură.
Astronomia trecu.

Țurțurii scânteietori
ai apei aprinse
păreau ca la-nviere
– fosfor și nu –
niște severe
făclii ori pleiade,
în torentul acelei cascade,
acelei erupții.

Asprii și rupții
cosmici copaci –
privește-i și taci.

Și taci.

Minereu. Steril.
Steril. Minereu.
Eu. El. eu.

Inutil. Inutil.
Totul devenii foc.

Din loc în loc
fără să pregete
cădeau degete
și stele de gheață.

Complimentul de mod.

Fumu-așternu ceață
și vântu-așternu timp.

Un pod
ca de nimb…

Ateu, căzu și degetul lui Dumnezeu.

El? Eu?

Printre crengi, printre ape,
trecu o corabie goală
aproape.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.