La mine-n creier, la mine-n flotă - Ion Caraion

Veninoasă, carnea pământului...
Tu uiți și nu uiți.
Ei, da! Se lasă noaptea și ziua nu se lasă,
Că-n orișice-ntuneric e totuși puțin aur.

Viața ne-a împins la lucruri care nu semănau cu noi.

Feriți-vă de-a nu invita soarele!

Eu, norul agățat pe cer ca un multiplu al durerii
am văzut oameni care nu credeau în nimic
și nimicurile pământului punând zăbale mării

Veninoasă, carnea apei...

Pe limba supărării,
voi fi – peste câteva zile – 35 de ani
de când am venit în acest oraș ca un porc.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.