Firească - Ion Caraion

Toamna își lăsă oboseala în palme și se uita la ea.
Piersicile o ascultau, plictisindu-se, cum tăcea.

Alungați gnomii! Alungați-i!
În casa umbrelor am vorbit cu-mpărații

de lemn, de câlți și de chihlimbar.
Fluturii lăcrimau în pahar.

Prelins din mici tapițerii astrale,
sângele-ncerca singur să se scoale.

Sub coaja ei albă ca alunele,
fapta-mbătrânise minciunile.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.