Două păsări - Ion Caraion

Cât gămălia de chibrit,
în sertarele ei – liniștea poartă
(împăiată grăbit)
o pasăre moartă.
S-a întâlnit un nor cu alt nor.
Cerul coboară ușor
ascuzându-se-n iarba lui aspră sau oricum
o fi iarba cerului... Micii
visează. M-aplec sau alunecă un fulger știut
către sudul femeii

A trecut
Încă o zi...

Nimeni n-auzi
plânsul aceluia. Natura e calmă,
doar că are vată-n urechi.

O altă pasăre-mi ciugulește din palmă
sânge și litere vechi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.