Ce le pasă lor? - Ion Caraion

Sorbi din ozon și nesații.
Bei din lalele și maci.
Păsărilor lacurilor mele,
diafanei morți, înaltei grații,
ce le pasă lor c-avem perdele
de eter, de cețuri și-utopie
înotând cu funii ori cârmaci
(lasă robii… lasă împărații…)
printr-o vârstă care n-o să fie?

Stele-atârnă-n cer ca spânzurații
către vidu-n care te prefaci –
prafu fu-acela verde… Sidefie,
umbra-aceea încă, iar tu taci
(lasă-acele nopți…acei gândaci…)
zornăind arar ca-ntr-o cutie
a deschis un bâlci dibaci.

Sunt ai noștri, dați-ni-i și dați-i
ca pe fluturi, ca pe idoli, ca pe saci –
munților să-i tulbure cu spații.

Sfâșiată-n partea unde-adie
tigve, ierni, trompete, ștreang, hereți,
fâlfâie spumoasă-o melodie
(pete-apar pe râu ca psihopații)
cu-alifii de draci și îngeri beți.

Iadul plin de gări și carusele…
Ce le pasă lor că-avea să fie,
păsărilor lacurilor mele
(zburătoare flori din stirpe-n stirpe)
plin de crengi și plin de utopie,
gol – paharul vraiștei de sensuri?

Curgă-vă pe gât, năpârci, cățele
aplecate-n mine ca spre lună,
amintirea-acelor pulberi…
Sună
(lasă câte gări… câte zăbrele…)

undeva sticloasele perdele
gurile-mbătate și-apoi știrbe,
prafu-acela verde – iar tu taci –
fără sensuri, fără cuget, fără stirpe,
molfăind cenuși, tărâțe, stele
între două vârste și câți maci?

între două șanțuri de castele
când cu râme, când cu hoituri, când cu raci…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.