Câinele Maira - Ion Caraion

Am fost dintre cei ce se grăbesc și știam că nu trebuie tatăl meu e veșnic înfricoșat mama mea e ca verighetă de pâine.
Nu toți oamenii răi au făcut numai răul nu toți oamenii buni au făcut numai binele.
Când întreb de surorile mele, copacii le-mbracă-ntr-un haimanalâc de plete roșii.
Părul tău e ca o aventură.
Când frații mei se uită în copaci
din bătrânii muntelui ies păsări dar nu mai sunt aceleași.

Tu zbori ca o tăgadă a duhului.
Acolo, sub cușca de aur, câinele Maira
apără soarele să nu răsară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.