Antică - Ion Caraion

Eu n-am avut niciodată casă Eu
am fost nicăieri
Tu locuiești în palma lui Dumnezeu

Mâine ieri
va trece sau a trecut
(ca furtuna din apartamentele oceanului)
un mut.
Anului
nu i-au mai rămas poate
cine știe câte nopți. Nopți scurte sau lungi.
De zile nu mai vorbesc... În fine.

Cineva singur prin curte, însă nu-l ajungi.

O! cineva singur prin cine
știe ce lume, ce singurătate –
În acea clipă timpul, mai curios ca mine,
s-a zăpăcit cu totul. Cu totul și cu toate.

În acea clipă, furiș
deasupra mea un acoperiș
s-a iscat nevăzut.

Și totuși am plecat. Să-l caut pe mut.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.