Abis I - Ion Caraion

Sunt piatra care se rostogolește.
Am fost la bâlciul prorocirilor și
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Știu durerea din ochii
întorși ca să-și mănânce lacrimile.

Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porți.
Te întorci în tine.
Te închizi în morți.
Ești piatra care se rostogolește.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.