Presiunea luminii - Ioanid Romanescu

Cu ochii întorși caut nordul obiectelor -
fiece atingere un trunchi prea fragil
vai mie fericitul înger
natura pietrei înseși mă dezice

cu mult mai presus de noi și de zei
răspunde cineva de cromatica simțurilor -
indicibilul nu, această coroană din lăuntru
care numai prin moarte ne diferențiază,
ecuatorul magic pe care ochii se rotesc invers
dar el fiind atât de mare abia de întâlnim doar clipa

stau în centrul meu, fiece rază o lespede
cu zgomot infernal pe care numai eu îl aud
decât tăcerea mai grea cade-n nordul obiectelor
și nu primesc pe nimeni și nimeni nu mă va dezlega
mai înainte ca eu să hotărăsc

pentru că dincolo de cuvinte iubesc totul
împotriva mea numai acestea se pot întoarce

sunt marele supus - stăpânitorul
unei coroane din lăuntru
pe care o restitui și îmi închid ecoul -
tentacular caut nordul obiectelor
noaptea lor boreală în care supraviețuiesc

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.