Orpheus - II - Ioanid Romanescu

Cel care a dormit cu fruntea
pe sârma unui zeu în contemplare
va încerca zadarnic să atingă
o margine a realului

de tot ce i-a fost hărăzit
arareori se va apropia -
cu ochi halucinați de spaima
că-l urmărește cineva din vis

orbul antic pe care privirea
îl incomodase-ntr-atât să-nțeleagă
așteaptă pe țărm cu o bâtă -
la fel, de el însuși, se apără.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.