O suită de pantaloni albi - Ioanid Romanescu

Știți cum vine dimineața în orașul
dumneavoastră, Doamnă Poezie?
o sută de pantaloni albi rătăcesc
în fiecare noapte pe o stradă pustie,

se văd numai pașii - cine să afle
că e unul, același, de mult rătăcit?
el chiar din drumul său spre veșnicie
sub plânsul stelei mari s-ar fi oprit,

însă e totul numai vis oriunde
- chiar pasărea visează-n loc să cânte -
și chiar când ne trezim e-același vis
și scormonim prin vis cu aripile frânte,

sunt nopți și zile, dar același vis
ne minte și ne tulbură-ntr-atât
- orașul este altul, pierdut și el în vis -
ne pune plânsul mâinile în gât

și ne trezim în vis și nu mai știm,
și iar visăm și ne trezim în vis,
și iar visăm și ne trezim - și astfel
nu-i nimeni treaz vreodată-n paradis.

O sută de pantaloni albi rătăcesc
- și ne trezim și nu ne-am mai trezit -
cad pumnii stelelor și vine noaptea
și e același visul, de neînlocuit.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.