Fum - Ioanid Romanescu

Țigarea - eterna hrană a așteptării
mărunta lumină la care se încălzește singurătatea
arderea abia văzută a cablului vieții mele
până la dinamita pe care moartea mi-o puse
într-un loc secret

țigarea - indiciul drumului meu în noapte
prietenul desăvârșit otrava mea
cântecul mut
speranța și durerea speranței deșarte

semnul că mă apropiu
semnul că mă îndepărtez
semnul răbdării de a privi cum crește o floare
semnul de a pleca neînțeles

țigarea-mi luminează gura care plânge
și ochiul tremurând întredeschis
ca o țigară ard și eu pe buza lumii
apoi voi sta un timp la margine de drum
un capăt de țigară peste care a nins

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.