Zile în alb - Ingeborg Bachmann

În zilele acestea mă trezesc odată cu mestecenii
şi îmi pieptăn părul de grâu de pe frunte
în faţa unei oglinzi de gheaţă.

Înmulţit cu răsuflarea mea
laptele face fulgi.
Devreme uşor se înspumează.
Iar unde aburesc geamul, apare,
desenat de un deget de copil,
iarăşi numele tău: Nevinovăţie!
După atât de multă vreme.

În zilele acestea nu mă doare,
că pot să uit
şi că trebuie să-mi amintesc.


Iubesc. Până la incandescenţă
iubesc şi mulţumesc cu salutări englezeşti.
Le-am învăţat în zbor.

În zilele acestea mă gândesc la albatros,
cu care pluteam în sus
şi încoace zburam
într-o ţară nedescrisă.

Intuiesc la orizont,
strălucitor în scufundare,
continentul meu fabulos
de dincolo, care m-a dat afară
îmbrăcată în giulgiu.

în traducerea lui Dan Dănilă

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.