Lemn și așchii - Ingeborg Bachmann

Cât despre viespi, vreau să tac,
pentru că sunt lesne de recunoscut.
Nici revoluțiile în curs
nu-s de temut.
Moartea în alaiul vacarmului
e din vecie prestabilită.

Dar atenție la efemeride și femei,
la vânătorii de ocazie,
la cosmeticieni, la nehotărâți, la binevoitori,
la cei neatinși de vreun dispreț.

Vreascuri și trunchiuri cărăm din păduri
și soarele îndelung n-a răsărit pentru noi.
Amețind de la hârtia pe bandă rulantă,
ramurile nu le mai recunosc,
nici mușchiul, dospit în cerneluri întunecate,
nici cuvântul, în scoarțe scrijelit,
adevărat și temerar.

Ofilire de frunze, lozinci,
negre placarde... Zi și noapte
palpită, sub stelele de ici de colo,
mașinăria credinței. Dar în lemn,
cat timp mai e verde, și cu fierea,
cat timp e încă amară, vreau
să scriu ce a fost la început!

Atenție, să rămâneți treji!

Așchiilor care au zburat,
roiul de viespi le urmează, iar la fântâna,
ispitei, ce odinioară ne-a vlăguit,
i se zbârlește
părul.


Traducere Ana Mureșanu și Ramona Trufin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.